Trebuie sa recunosc ca in perioada mea preistorica de mers la sala, consideram ca manusile de fitness reprezintau un accesoriu necesar mai degraba baietilor, prin prisma exercitiilor pe care le executau.
Aceasta conceptie era generata de faptul ca la momentul respectiv credeam ca fetele si baietii trebuie sa execute exercitii diferite. Mai exact, consideram ca fetele trebuiau sa se ingrijeasca de topaiala lor in cadrul orelor de aerobic, unde intre noi fie vorba, nu prea avem nevoie de manusi de fitness, pe cand baietii trebuiau sa isi vada de exercitiile lor "plictisitoare" cu greutati mari...
Norocul meu este ca am trait destul destul de putin cu aceasta conceptie total absurda. Va rog sa imi permiteti sa spun faptul ca am avut o scuze buna, pentru ca vorba aia eram la inceput si nu aveam de unde sa stiu foarte multe despre fitness si body building.
O data ce am constientizat faptul ca fetele si baietii trebuie sa se antreneze oarecum la fel, am simtit si cum primele bataturi isi "faceau" aparitia in palmele mele. Atunci am realizat ca nu imi pot permite sa nu subscriu zicalei "Mainile sunt cartea de vizita a unei femei", si ca trebuie sa imi protejez palmele in timpul exercitiilor de sala.
Asadar dragele mele, va recomand sa folositi manusile de fitness cu incredere si sa nu va sfiiti sa faceti aceleasi execitii ca si baietii (folosind greutati mult mai mici, bineinteles).
luni, 20 iunie 2011
vineri, 3 iunie 2011
Noi ce mai citim astazi?
Zilnic suntem invadate cu milioane informatii, cele mai des intalnite surse fiind internetul, ziarele si revistele, diversele sfaturi primite de la prietene etc.
De exemplu ieri am cumparat o revista "de fete" si printre multele pagini de publicitate am gasit si o reclama facuta de o binescunoscuta companie de cosmetice. Mai exact reclama respectiva directiona consumatoarele catre un site. Curioasa din fire am accesat imediat site-ul respectiv. Ideea pe care am descoperit-o aici, mi s-a parut initial interesanta. Mai exact, era vorba despre un fitness club online, unde o super mamica ne dadea noua consumatoarelor de rand, sfaturi despre miscarea fizica si despre cum putem avea un stil de viata sanatos. Nimic nou pana aici, dar cu toate astea m-am incapatanat sa merg mai departe, in speranta ca voi descoperi totusi ceva interesant. Asadar, mi-am facut imediat un cont si am urmarit cu atentie toate cele 100 de sfaturi, convinsa fiind ca o sa aflu macar o informatie noua. Rezultatul? In afara de truisme si cateva chestiuni absolut banale, nu am aflat nimic nou. Ba mai mult, m-am mai si enervat ca am pierdut timpul degeaba.
Astazi am facut un experiment. Am cumparat alte trei reviste de fete, le-am rasfoit fugitiv si am avut "surpriza" sa dau peste acelasi gen de sfaturi minune, care printre altele ne ajuta sa scapam de celulita sau sa avem picioare tonifiate fara sa facem nicio secunda de miscare fizica. Cat de naiv sa fii sa crezi toate gogomaniile astea?
Asadar dragele mele, va recomand cu drag, ca in loc sa mai pierdem timp (asa cum am facut eu), citind diverse sfaturi minune de genul celor de mai sus, sa ne orientam timpul, banii si energia catre sala de fitness. Este o alternativa sanatoasa, de la care stim ca in final vom obtine rezultate garantate!
De exemplu ieri am cumparat o revista "de fete" si printre multele pagini de publicitate am gasit si o reclama facuta de o binescunoscuta companie de cosmetice. Mai exact reclama respectiva directiona consumatoarele catre un site. Curioasa din fire am accesat imediat site-ul respectiv. Ideea pe care am descoperit-o aici, mi s-a parut initial interesanta. Mai exact, era vorba despre un fitness club online, unde o super mamica ne dadea noua consumatoarelor de rand, sfaturi despre miscarea fizica si despre cum putem avea un stil de viata sanatos. Nimic nou pana aici, dar cu toate astea m-am incapatanat sa merg mai departe, in speranta ca voi descoperi totusi ceva interesant. Asadar, mi-am facut imediat un cont si am urmarit cu atentie toate cele 100 de sfaturi, convinsa fiind ca o sa aflu macar o informatie noua. Rezultatul? In afara de truisme si cateva chestiuni absolut banale, nu am aflat nimic nou. Ba mai mult, m-am mai si enervat ca am pierdut timpul degeaba.
Astazi am facut un experiment. Am cumparat alte trei reviste de fete, le-am rasfoit fugitiv si am avut "surpriza" sa dau peste acelasi gen de sfaturi minune, care printre altele ne ajuta sa scapam de celulita sau sa avem picioare tonifiate fara sa facem nicio secunda de miscare fizica. Cat de naiv sa fii sa crezi toate gogomaniile astea?
Asadar dragele mele, va recomand cu drag, ca in loc sa mai pierdem timp (asa cum am facut eu), citind diverse sfaturi minune de genul celor de mai sus, sa ne orientam timpul, banii si energia catre sala de fitness. Este o alternativa sanatoasa, de la care stim ca in final vom obtine rezultate garantate!
miercuri, 1 iunie 2011
Antrenamentul de Tae-Bo
This post is only for girls!
Astazi o sa va povestesc o intamplare amuzanta, care se leaga de motivul pentru care obisnuiam sa merg in trecut la orele Tae-Bo.
Lasand la o parte comportamentele individualiste specifice noua fetelor, o sa va adresez o intrebare, la care fiecare dintre voi trebuie sa raspunda cat se poate de sincer: vi s-a intamplat vreodata sa va cumparati o pereche de blugi identica cu a unei pritene, doar pentru simplul motiv ca blugii respectivi veneau bine pe ea? Sunt convinsa ca da, pentru ca asta face parte din comportamentul specific noua fetelor atunci cand ne place ceva.
O sa va intrebati ce legatura are intrebarea de mai sus cu faptul ca obsinuiam sa merg la orele de tae-bo. Raspunsul este ca obisnuiam sa merg la orele de tae-bo doar pentru simplul motiv ca imi placea de antrenoare. Pe langa faptul ca arata foarte bine, o consideram ca fiind un etalon pentru mine, ca o chestie care ma motiva si ma provoca sa imi depasesc mereu limitele.
Asa cum am mai spus si in alte post-uri, nu sunt o fana a exercitiilor cardio, insa cele gen tae-bo sau kick-box, sunt totusi ceva mai rezonabile, pentru ca implica mai putina topaiala si mai multa concentrare sa executi corect toate loviturile. Asadar, pentru orele de tae-bo tinute de antrenoarea mea preferata mereu am facut o exceptie. Pratic pot sa spun faptul ca, erau singurele antrenamente la care ma "sacrifiam" sa merg. La un moment dat, chiar am reusit sa imi fac o obisnuita din a merge cam o data pe saptamana la orele de tae-bo, si pot sa va zic ca plecam cu un sentiment placut la sfarsitul antrenamentului. Acest sentiment era generat pe de o parte de satisfactia ca am mai bifat o ora de cardio pe calendarul meu de antrenamente, si pe de alta parte de un soi de sentiment de eliberare, pentru ca loviturile pe care trebuie sa le executi pe parcusul antrenamentului reprezinta un excelent remediu anti-stres.
Ideea pe care vreau sa o subliniez prin acest post, este faptul ca nu trebuie sa cautam super motive care sa ne faca sa mergem la sala. Uneori pierdem prea mult timp cautand motive complexe. Sau ne plangem ca nu avem timp. Motivarea vine de cele mai multe ori din lucruri simple.
Astazi o sa va povestesc o intamplare amuzanta, care se leaga de motivul pentru care obisnuiam sa merg in trecut la orele Tae-Bo.
Lasand la o parte comportamentele individualiste specifice noua fetelor, o sa va adresez o intrebare, la care fiecare dintre voi trebuie sa raspunda cat se poate de sincer: vi s-a intamplat vreodata sa va cumparati o pereche de blugi identica cu a unei pritene, doar pentru simplul motiv ca blugii respectivi veneau bine pe ea? Sunt convinsa ca da, pentru ca asta face parte din comportamentul specific noua fetelor atunci cand ne place ceva.
O sa va intrebati ce legatura are intrebarea de mai sus cu faptul ca obsinuiam sa merg la orele de tae-bo. Raspunsul este ca obisnuiam sa merg la orele de tae-bo doar pentru simplul motiv ca imi placea de antrenoare. Pe langa faptul ca arata foarte bine, o consideram ca fiind un etalon pentru mine, ca o chestie care ma motiva si ma provoca sa imi depasesc mereu limitele.
Asa cum am mai spus si in alte post-uri, nu sunt o fana a exercitiilor cardio, insa cele gen tae-bo sau kick-box, sunt totusi ceva mai rezonabile, pentru ca implica mai putina topaiala si mai multa concentrare sa executi corect toate loviturile. Asadar, pentru orele de tae-bo tinute de antrenoarea mea preferata mereu am facut o exceptie. Pratic pot sa spun faptul ca, erau singurele antrenamente la care ma "sacrifiam" sa merg. La un moment dat, chiar am reusit sa imi fac o obisnuita din a merge cam o data pe saptamana la orele de tae-bo, si pot sa va zic ca plecam cu un sentiment placut la sfarsitul antrenamentului. Acest sentiment era generat pe de o parte de satisfactia ca am mai bifat o ora de cardio pe calendarul meu de antrenamente, si pe de alta parte de un soi de sentiment de eliberare, pentru ca loviturile pe care trebuie sa le executi pe parcusul antrenamentului reprezinta un excelent remediu anti-stres.
Ideea pe care vreau sa o subliniez prin acest post, este faptul ca nu trebuie sa cautam super motive care sa ne faca sa mergem la sala. Uneori pierdem prea mult timp cautand motive complexe. Sau ne plangem ca nu avem timp. Motivarea vine de cele mai multe ori din lucruri simple.
miercuri, 25 mai 2011
Istoria salilor mele de fitness
Desi experienta mea intr-ale fitness-ului nu este una longeviva (aprox. un an si jumatate), am avut ocazia sa frecventez cateva sali, motiv pentru care m-am hotarat sa va impartasesc si voua din experientele mele.
Asa cum am scris si in primul articol, am inceput prin a merge la sala la Unirea. Acolo am facut mai mult aerobic, pentru ca aveau foarte putine aparate de fitness si alea care existau, erau destul de vechi. De exemplu nu aveau decat doua benzi de alergat, iar daca ma hotaram cumva sa alerg 10 minute, trebuia sa imi fac "programare" la persoana care utiliza banda, pentru ca altfel riscam sa intre altcineva in fata mea. La aerobic era mai bine, desi uneori eram prea multe fete si cum sala era destul de mica, exista riscul sa ne lovim intre noi. Am rezistat acolo numai doua luni, pentru ca fetele cu care mai mergeam au renuntat pe parcurs, una cate una si uite asa m-am trezit singura.
Daca tot am ramas singura la Unirea, m-am gandit ca ar fi cazul sa caut ceva mai aproape de casa. Si am gasit o sala de fitness cam la 5 minute distanta de casa. Aici am optat pentru fitness, pentru ca era mai bine dotata din punct de vedere al aparatelor decat cea de la Unirea. Insa am avut o alta problema, mirosea cam urat, motiv pentru care nu am rezistat decat o luna.
Am ajuns astfel la cea de-a treia sala de fitness, pentru ca intre timp mi-am facut rost de un abonament redus la WordClass-ul de la Plaza. In sfarsit ajunsesem intr-un loc civilizat, cu aer conditionat, aparate moderne si sala de aerobic cu multe oglinzi, steppere si gantere. Programele de aerobic erau variate, spre deosebire de Unirea, unde in fiecare sedinta repetam acelasi tip de exercitii. Minunea nu a durat decat o luna, pentru ca intre timp mi-am schimbat job-ul. O sa ma intrebati, asa si, ce legatura are una cu alta? Noul job a venit la pachet cu multe ore state peste program, m-am entuziasmat foarte tare de ce aveam de facut si am "uitat" sa mai merg la sala.
Am facut o pauza de sala de trei luni, perioada in care simteam ca imi lipseste ceva, dar nu stiam ce anume. Mi-am adus aminte intamplator ca imi lipseam mersul la sala, motivul care ma determinase sa nu mai stau le fel de mult peste program. Am actionat in consecinta si mi-am facut un abonament la IDM, unde am devenit client fidel, pentru ca au trecut mai bine de sase luni de cand merg aici la sala. Si e foarte bine, aparatele de fitness sunt multe si variate, instructorii te ajuta de fiecare data cand nu stii ceva, iar un criteriu suplimentar in alegerea ei a fost faptul ca e aproape de casa.
Asa cum am scris si in primul articol, am inceput prin a merge la sala la Unirea. Acolo am facut mai mult aerobic, pentru ca aveau foarte putine aparate de fitness si alea care existau, erau destul de vechi. De exemplu nu aveau decat doua benzi de alergat, iar daca ma hotaram cumva sa alerg 10 minute, trebuia sa imi fac "programare" la persoana care utiliza banda, pentru ca altfel riscam sa intre altcineva in fata mea. La aerobic era mai bine, desi uneori eram prea multe fete si cum sala era destul de mica, exista riscul sa ne lovim intre noi. Am rezistat acolo numai doua luni, pentru ca fetele cu care mai mergeam au renuntat pe parcurs, una cate una si uite asa m-am trezit singura.
Daca tot am ramas singura la Unirea, m-am gandit ca ar fi cazul sa caut ceva mai aproape de casa. Si am gasit o sala de fitness cam la 5 minute distanta de casa. Aici am optat pentru fitness, pentru ca era mai bine dotata din punct de vedere al aparatelor decat cea de la Unirea. Insa am avut o alta problema, mirosea cam urat, motiv pentru care nu am rezistat decat o luna.
Am ajuns astfel la cea de-a treia sala de fitness, pentru ca intre timp mi-am facut rost de un abonament redus la WordClass-ul de la Plaza. In sfarsit ajunsesem intr-un loc civilizat, cu aer conditionat, aparate moderne si sala de aerobic cu multe oglinzi, steppere si gantere. Programele de aerobic erau variate, spre deosebire de Unirea, unde in fiecare sedinta repetam acelasi tip de exercitii. Minunea nu a durat decat o luna, pentru ca intre timp mi-am schimbat job-ul. O sa ma intrebati, asa si, ce legatura are una cu alta? Noul job a venit la pachet cu multe ore state peste program, m-am entuziasmat foarte tare de ce aveam de facut si am "uitat" sa mai merg la sala.
Am facut o pauza de sala de trei luni, perioada in care simteam ca imi lipseste ceva, dar nu stiam ce anume. Mi-am adus aminte intamplator ca imi lipseam mersul la sala, motivul care ma determinase sa nu mai stau le fel de mult peste program. Am actionat in consecinta si mi-am facut un abonament la IDM, unde am devenit client fidel, pentru ca au trecut mai bine de sase luni de cand merg aici la sala. Si e foarte bine, aparatele de fitness sunt multe si variate, instructorii te ajuta de fiecare data cand nu stii ceva, iar un criteriu suplimentar in alegerea ei a fost faptul ca e aproape de casa.
Cum a inceput...
Totul a inceput acum un an si jumatate, dintr-un motiv cat se poate de banal si trist in acelasi timp: trebuia sa imi gasesc o ocupatie care sa ma determine sa nu mai stau asa mult peste program la serviciu. Mi-am facut o lista cu toate optiunile pe care le aveam la dispozitie si cum nu am niciun talent artistic, sau o alta pasiune deosebita, a iesit castigatoare sala de fitness.
De felul meu pot sa spun ca sunt o fire energica, dar nu sportiva. Pana sa merg la sala, activitatile mele sportive au fost foarte simple, rezumandu-se in principiu la probele de viteza si rezistenta de la orele de sport din liceu si scoala generala. Si nici aici nu pot sa ma laud cu mare lucru, pentru ca la proba de viteaza ieseam mereu ultima, iar la rezistenta nu am reusit niciodata sa termin o proba completa, pentru ca mi se parea prea lung traseul si abandonam pe undeva pe la jumatate.
Deci ma aflam in fata unei provocari: activitatea care trebuia sa ma determine sa plec mai repede de la birou parea sa fie mai mult chestie neplacuta decat o pasiune. Cel putin asa am vazut eu lucrurile la inceput.
Am inceput sa merg initial cu o prietena, care a mai venit cu inca doua prietene. Si uite asa, eram deja 4 fete, asa ca trebuia sa alegem o sala care sa fie relativ "aproape" de fiecare dintre noi, motiv pentru care am hotarat sa mergem la Unirea.
Prima sedinta la sala fitness, a fost de fapt o ora de ... aerobic. Intensa si ... foarte lunga. Bineinteles ca a venit la pachet cu o febra musculara serioasa, care m-a tinut vreo 4-5 zile in total. Cu toate astea mi-a placut foarte mult, m-a entuziasmat si mi-a dat energie sa am o noua viziune asupra timpului liber. Si toate astea dupa numai o sedinta.
Si asta a fost inceputul...
De felul meu pot sa spun ca sunt o fire energica, dar nu sportiva. Pana sa merg la sala, activitatile mele sportive au fost foarte simple, rezumandu-se in principiu la probele de viteza si rezistenta de la orele de sport din liceu si scoala generala. Si nici aici nu pot sa ma laud cu mare lucru, pentru ca la proba de viteaza ieseam mereu ultima, iar la rezistenta nu am reusit niciodata sa termin o proba completa, pentru ca mi se parea prea lung traseul si abandonam pe undeva pe la jumatate.
Deci ma aflam in fata unei provocari: activitatea care trebuia sa ma determine sa plec mai repede de la birou parea sa fie mai mult chestie neplacuta decat o pasiune. Cel putin asa am vazut eu lucrurile la inceput.
Am inceput sa merg initial cu o prietena, care a mai venit cu inca doua prietene. Si uite asa, eram deja 4 fete, asa ca trebuia sa alegem o sala care sa fie relativ "aproape" de fiecare dintre noi, motiv pentru care am hotarat sa mergem la Unirea.
Prima sedinta la sala fitness, a fost de fapt o ora de ... aerobic. Intensa si ... foarte lunga. Bineinteles ca a venit la pachet cu o febra musculara serioasa, care m-a tinut vreo 4-5 zile in total. Cu toate astea mi-a placut foarte mult, m-a entuziasmat si mi-a dat energie sa am o noua viziune asupra timpului liber. Si toate astea dupa numai o sedinta.
Si asta a fost inceputul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)