Desi experienta mea intr-ale fitness-ului nu este una longeviva (aprox. un an si jumatate), am avut ocazia sa frecventez cateva sali, motiv pentru care m-am hotarat sa va impartasesc si voua din experientele mele.
Asa cum am scris si in primul articol, am inceput prin a merge la sala la Unirea. Acolo am facut mai mult aerobic, pentru ca aveau foarte putine aparate de fitness si alea care existau, erau destul de vechi. De exemplu nu aveau decat doua benzi de alergat, iar daca ma hotaram cumva sa alerg 10 minute, trebuia sa imi fac "programare" la persoana care utiliza banda, pentru ca altfel riscam sa intre altcineva in fata mea. La aerobic era mai bine, desi uneori eram prea multe fete si cum sala era destul de mica, exista riscul sa ne lovim intre noi. Am rezistat acolo numai doua luni, pentru ca fetele cu care mai mergeam au renuntat pe parcurs, una cate una si uite asa m-am trezit singura.
Daca tot am ramas singura la Unirea, m-am gandit ca ar fi cazul sa caut ceva mai aproape de casa. Si am gasit o sala de fitness cam la 5 minute distanta de casa. Aici am optat pentru fitness, pentru ca era mai bine dotata din punct de vedere al aparatelor decat cea de la Unirea. Insa am avut o alta problema, mirosea cam urat, motiv pentru care nu am rezistat decat o luna.
Am ajuns astfel la cea de-a treia sala de fitness, pentru ca intre timp mi-am facut rost de un abonament redus la WordClass-ul de la Plaza. In sfarsit ajunsesem intr-un loc civilizat, cu aer conditionat, aparate moderne si sala de aerobic cu multe oglinzi, steppere si gantere. Programele de aerobic erau variate, spre deosebire de Unirea, unde in fiecare sedinta repetam acelasi tip de exercitii. Minunea nu a durat decat o luna, pentru ca intre timp mi-am schimbat job-ul. O sa ma intrebati, asa si, ce legatura are una cu alta? Noul job a venit la pachet cu multe ore state peste program, m-am entuziasmat foarte tare de ce aveam de facut si am "uitat" sa mai merg la sala.
Am facut o pauza de sala de trei luni, perioada in care simteam ca imi lipseste ceva, dar nu stiam ce anume. Mi-am adus aminte intamplator ca imi lipseam mersul la sala, motivul care ma determinase sa nu mai stau le fel de mult peste program. Am actionat in consecinta si mi-am facut un abonament la IDM, unde am devenit client fidel, pentru ca au trecut mai bine de sase luni de cand merg aici la sala. Si e foarte bine, aparatele de fitness sunt multe si variate, instructorii te ajuta de fiecare data cand nu stii ceva, iar un criteriu suplimentar in alegerea ei a fost faptul ca e aproape de casa.
miercuri, 25 mai 2011
Cum a inceput...
Totul a inceput acum un an si jumatate, dintr-un motiv cat se poate de banal si trist in acelasi timp: trebuia sa imi gasesc o ocupatie care sa ma determine sa nu mai stau asa mult peste program la serviciu. Mi-am facut o lista cu toate optiunile pe care le aveam la dispozitie si cum nu am niciun talent artistic, sau o alta pasiune deosebita, a iesit castigatoare sala de fitness.
De felul meu pot sa spun ca sunt o fire energica, dar nu sportiva. Pana sa merg la sala, activitatile mele sportive au fost foarte simple, rezumandu-se in principiu la probele de viteza si rezistenta de la orele de sport din liceu si scoala generala. Si nici aici nu pot sa ma laud cu mare lucru, pentru ca la proba de viteaza ieseam mereu ultima, iar la rezistenta nu am reusit niciodata sa termin o proba completa, pentru ca mi se parea prea lung traseul si abandonam pe undeva pe la jumatate.
Deci ma aflam in fata unei provocari: activitatea care trebuia sa ma determine sa plec mai repede de la birou parea sa fie mai mult chestie neplacuta decat o pasiune. Cel putin asa am vazut eu lucrurile la inceput.
Am inceput sa merg initial cu o prietena, care a mai venit cu inca doua prietene. Si uite asa, eram deja 4 fete, asa ca trebuia sa alegem o sala care sa fie relativ "aproape" de fiecare dintre noi, motiv pentru care am hotarat sa mergem la Unirea.
Prima sedinta la sala fitness, a fost de fapt o ora de ... aerobic. Intensa si ... foarte lunga. Bineinteles ca a venit la pachet cu o febra musculara serioasa, care m-a tinut vreo 4-5 zile in total. Cu toate astea mi-a placut foarte mult, m-a entuziasmat si mi-a dat energie sa am o noua viziune asupra timpului liber. Si toate astea dupa numai o sedinta.
Si asta a fost inceputul...
De felul meu pot sa spun ca sunt o fire energica, dar nu sportiva. Pana sa merg la sala, activitatile mele sportive au fost foarte simple, rezumandu-se in principiu la probele de viteza si rezistenta de la orele de sport din liceu si scoala generala. Si nici aici nu pot sa ma laud cu mare lucru, pentru ca la proba de viteaza ieseam mereu ultima, iar la rezistenta nu am reusit niciodata sa termin o proba completa, pentru ca mi se parea prea lung traseul si abandonam pe undeva pe la jumatate.
Deci ma aflam in fata unei provocari: activitatea care trebuia sa ma determine sa plec mai repede de la birou parea sa fie mai mult chestie neplacuta decat o pasiune. Cel putin asa am vazut eu lucrurile la inceput.
Am inceput sa merg initial cu o prietena, care a mai venit cu inca doua prietene. Si uite asa, eram deja 4 fete, asa ca trebuia sa alegem o sala care sa fie relativ "aproape" de fiecare dintre noi, motiv pentru care am hotarat sa mergem la Unirea.
Prima sedinta la sala fitness, a fost de fapt o ora de ... aerobic. Intensa si ... foarte lunga. Bineinteles ca a venit la pachet cu o febra musculara serioasa, care m-a tinut vreo 4-5 zile in total. Cu toate astea mi-a placut foarte mult, m-a entuziasmat si mi-a dat energie sa am o noua viziune asupra timpului liber. Si toate astea dupa numai o sedinta.
Si asta a fost inceputul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)