Cum a inceput...

Totul a inceput acum un an si jumatate, dintr-un motiv cat se poate de banal si trist in acelasi timp: trebuia sa imi gasesc o ocupatie care sa ma determine sa nu mai stau asa mult peste program la serviciu. Mi-am facut o lista cu toate optiunile pe care le aveam la dispozitie si cum nu am niciun talent artistic, sau o alta pasiune deosebita, a iesit castigatoare sala de fitness.


De felul meu pot sa spun ca sunt o fire energica, dar nu sportiva. Pana sa merg la sala, activitatile mele sportive au fost foarte simple, rezumandu-se in principiu la probele de viteza si rezistenta de la orele de sport din liceu si scoala generala. Si nici aici nu pot sa ma laud cu mare lucru, pentru ca la proba de viteaza ieseam mereu ultima, iar la rezistenta nu am reusit niciodata sa termin  o proba completa, pentru ca mi se parea prea lung traseul si abandonam pe undeva pe la jumatate.


Deci ma aflam in fata unei provocari: activitatea care trebuia sa ma determine sa plec mai repede de la birou parea sa fie mai mult chestie neplacuta decat o pasiune. Cel putin asa am vazut eu lucrurile la inceput.


Am inceput sa merg initial cu o prietena, care a mai venit cu inca doua prietene. Si uite asa, eram deja 4 fete, asa ca trebuia sa alegem o sala care sa fie relativ "aproape" de fiecare dintre noi, motiv pentru care am hotarat sa mergem la Unirea.
Prima sedinta la sala fitness, a fost de fapt o ora de ... aerobic. Intensa si ... foarte lunga. Bineinteles ca a venit la pachet cu o febra musculara serioasa, care m-a tinut vreo 4-5 zile in total. Cu toate astea mi-a placut foarte mult, m-a entuziasmat si mi-a dat energie sa am o noua viziune asupra timpului liber. Si toate astea dupa numai o sedinta.


Si asta a fost inceputul...